DE CE ESTE NEVOIE DE INCLUZIUNE DIGITALĂ
Și România face pași spre digitalizare, chiar dacă timizi, dar nu toți românii au șanse egale pentru a nu rămâne în urmă.
Există un mare risc ca digitalizarea să devină încă un motiv major de polarizare a societății, de divizare și de inegalitate socială, adâncind prăpastia dintre cei care vor reuși să integreze digitalizarea în mod firesc în viața lor de zi cu zi, pentru a le crește calitatea vieții și cei care nu pot face acest lucru, din diverse motive.
Aceștia din urmă, chiar vor “râmâne în urmă”, iar aceasta se va traduce printr-un puternic impact negativ, atât la nivel individual asupra calității vieții lor, cât și la nivel național, cu implicații sociale și economice majore la nivelul întregii societății.
Din această perspectivă, pandemia de Covid-19 nu a făcut decât să ne arate, ”verde în față”, la modul cel mai practic și mai realist, cum stau lucrurile în momentul de față în România în ceea ce privește “divizarea” digitală. Aceste decalaje mari între diferite segmente ale populației au ieșit la iveală foarte pregnant mai ales în educație, sănătate, în munca de la distanță, dar și în multe alte aspecte concrete din viața noastră cotidiană
Mircea Bravo și tanti Lenuța susțin incluziunea digitală în România
🔵🟡🔴 Un videoclip de conștientizare a importanței competențelor digitale în rândul populației.
💻💻💻 #incluziunedigitala #competentedigitale #haipenet
Sigur că motivele pentru care o parte mult prea mare a populației nu s-a putut folosi de digitalizare sunt mai multe, dar simplificând lucrurile, le putem grupa astfel:
1. “nu au avut cu ce”,
oameni care nu aveau sau nu au reușit să aibă acces la echipamente necesare (telefoane inteligente, laptop-uri, calculatoare, tablete)
2. “nu au avut cum”,
oameni care aveau un minim de echipamente necesare, dar nu aveau conectivitate la internet, nu aveau acoperire în zona lor etc
3. “nu au știut”,
oameni care nu aveau cunoștințe minime de operare
4. combinații ale cauzelor de mai sus
Pentru primele două puncte de mai sus, dotarea cu echipamente și conectivitate sau mai făcut anumite progrese, s-au făcut eforturi și se fac în continuare, atât din partea statului, cât și din partea companiilor private sau a diverselor ONG-uri.
În schimb, pentru ultimul punct, unde de fapt ar trebui învățați cei care nu știu și cei care poate nu au mai folosit niciodată digitalizarea pentru a-și rezolva nevoi de zi cu zi, NU s-a făcut mai nimic.
Este vorba despre persoane care poate că până acum nu aveau atâta nevoie de digitalizare, fie nu au avut posibilitatea să învețe până acum, fie nu au înțeles cum își pot rezolva prin digitalizare nevoi concrete, fie mulți dintre ei sunt cu “frică de tehnologie”, dar cu dorința de a-și depăși această teamă, dacă i-ar ajuta cineva.
Ei au fost lăsați de izbeliște, pe principul: “dacă aveți telefoane sau tablete și internet, e treaba voastră să vă descurcați…”
Posibilitatea accesării oportunităților oferite de noua realitate digitală trebuie să fie deschisă tuturor, în mod egal pentru toți, indiferent de mediu, vârstă sau dizabilități fizice și/sau intelectuale.
Nu există în prezent și nu pare să se cristalizeze o strategie la nivel național, care să ajute sistemic pe cei care nu “se descurcă” cu tehnologia, astfel încât să deprindă competențe minime, care să le permită să țină și ei pasul cu vremurile, să nu rămână “pe dinafară”.
S-au derulat și se derulează diverse inițiative lăudabile ale unor ONG-uri, în diverse parteneriate, dar nu există o abordare care să unească toate aceste proiecte, astfel încât să rezulte o strategie națională coerentă de incluziune digitală, transpusă într-un program cu acțiuni de alfabetizare digitală, strategie ce trebuie susținută de către guvernul României și reglementată la nivel legislativ.
Nivelul redus al competențelor digitale pentru un număr mare de români trebuie să devină o preocupare majoră în următoarea perioadă, la nivel național.
Ritmul digitalizării, accentuat și de pandemie, în diferite zone precum educație, sănătate, servicii sociale, servicii publice sau activitățile desfășurate în cadrul diverselor companii, impune competențe digitale minime pentru a nu conduce la inegalități sociale importante.
În România, pincipalele preocupările de până acum s-au canalizat către dezvoltarea abilităților de nivel avansat, precum dezvoltarea de software, inteligență artificială sau tehnologie cloud și sporadic sau deloc spre incluziune digitală, prin alfabetizarea digitală a tuturor categoriilor de cetățeni.
CIFRE
- 1 din 5 români nu a utilizat niciodată internetul
- 11% dintre români folosesc servicii bancare online versus 66% media în UE (dintre utilizatorii de internet)
- 29% dintre români fac cumpărături online versus 71% media în UE (dintre utilizatorii de internet)
- în schimb, 82% dintre români intră pe rețelele sociale versus 65% media în UE (dintre utilizatorii de internet)
Cifrele de mai sus se justifică și prin faptul că stăm foarte prost la competențe digitale minime:
- 72% dintre români NU au nici măcar competențe digitale minime versus 46% media în UE
- doar 6% dintre companii oferă formare în domeniul TIC versus 20% media în UE
Toate aceste cifre situează România pe locul 27 din cele 27 de state membre ale UE conform datelor statistice de la Eurostat.
Este deja o realitate faptul că, deși la nivel național stăm bine comparativ cu media europeană în ceea ce privește conectivitatea, viteza internetului, numărul de telefoane inteligente, cât și numărul de absolvenți din domeniul IT și de specialiști software, există totuși un decalaj foarte mare față de țările europene în ceea ce privește numărul celor care au un minim de alfabetizare digitală.
Pentru a identifica foarte bine aceste segmente de populație, pentru a înțelege barierele, precum și nevoile ce pot fi rezolvate prin competențe digitale de bază avem nevoie și de alte studii și cercetări bine orientate, ale căror concluzii să fie baza unei strategii naționale de incluziune digitală, care să ofere șanse egale tuturor pentru dobândirea unui nivel minim de aptitudini digitale, utile în activitățile lor concrete de zi cu zi.
NEVOI CONCRETE
Iată câte exemple de NEVOI curente pentru care, competențe digitale minime ar “ușura” viața și chiar ar crește calitatea traiului pentru multe persoane care acum nu se folosesc de avantajele digitalizării:
- plata facturilor de utilități (curent, gaz etc) fără a se mai deplasa, fără a sta la cozi etc
- conturi la furnizorii de utilități sau de servicii, introducerea indecșilor de consum online, vizualizare de facturi online etc
- plata impozitelor și taxelor
- plata ratelor la bănci
- utilizarea unei aplicații de internet banking
- ridicarea pensiei de la bancomat (mulți pensionari nu se descurcă nici măcar pentru aceste nevoi)
- programarea la medic și chiar consulturi online
- cumpărături online, fără deplasare, fără înghesuială
- comunicarea rapidă audio/video cu rudele de la distanță
- depuneri de cereri online către autoritati, fără deplasare
- folosirea cardului bancar la cumpărături la magazin (pentru unii și această operațiune este prea complicată)
- conceperea unei cereri către autorități sau către furnizori și trimiterea ei online (editare în word, utilizare e-mail/whatsapp)
- cunoștințe minime pentru angajare în diverse job-uri, multe necesitând competențe minime de operare pe calculator (word, excel, email etc)
- navigare pe internet in siguranță
- folosire în siguranță a rețelelor sociale
- identificarea și evitarea știrilor false
- programare pentru vaccinare
- descărcare certificat verde digital și vizualizare de pe telefonul mobil
Sigur că mai este mult de lucru și la nivelul instituțiilor publice pentru a extinde serviciile ce pot fi accesate digital, mai este de lucru la interoperabilitatea sistemelor informatice publice, dar pentru aceste acțiuni există deja proiecte în lucru și diverse linii de finanțare.
Pe de altă parte, furnizorii privați de servicii (telefonie, sănătate etc) au deja un ritm foarte alert de digitalizare, dar evident că folosirea tuturor acestor servicii și beneficii nu se poate face fără competențe minime.
Orice servicii de e-guvernare, e-commerce, e-banking, e-health etc. presupun aptitudini digitale de bază pentru întreaga populație.
HAIDEȚI ALĂTURI DE NOI
Invităm alături de noi toate organizațiile și instituțiile publice sau private care doresc să se implice în mod activ în demersurile necesare pentru realizarea obiectivelor proiectului de incluziune digitală “Împreună în ROMÂNIA DIGITALĂ”.
contact@incluziunedigitala.ro
Telefon
+40
Adresa
Str. Treboniu Laurian, nr. 5, ap. 5,
300200, Timișoara
CONTACT
Așteptăm cu drag pe toți cei interesați să ne contacteze.
Haideți să ne unim energiile pentru eliminarea divizării digitale și a inegalităților sociale pe care aceasta le determină!